BUN, -Ă, (
I-VIII)
buni, -e, adj., s.m. si f., (
IX)
bunuri, s.n., (
X) adv.
I. Adj. Care are calităţi.
1. Care face în mod obisnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii;
binevoitor. ◊ Expr.
Bun la inimă =
milostiv.
Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat)
Bun si rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦
Îndatoritor,
amabil. ◊ Expr.
Fii bun! = te rog! ai bunătatea!
2. Care se achită de obligaţiile morale si sociale;
corect,
cuviincios;
frumos,
milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat)
Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr.
Sfat bun = îndemn înţelept, util, folositor.
A fi (sau
a ajunge, a încăpea etc.)
în (sau
pe)
mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A
pune o vorbă (sau
un cuvânt)
bun(
ă)
pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susţine pe cineva. ◊ Compuse:
bun-simţ = capacitate bazată pe experienţa cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele:
bună purtare = comportare conformă normelor moralei si educaţiei:
certificat de bună-purtare =
a) (iesit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în scoală etc.;
b) fig. recomandaţie orală sau laudă adusă cuiva;
bună-cuviinţă = purtare cuviincioasă, crestere aleasă.
3. (Despre copii)
Cuminte,
ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinţi.
4. Caracteristic omului mulţumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr.
A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus.
II. Adj.
1. Care face sau prinde bine;
plăcut,
satisfăcător,
agreabil. ◊ Expr.
A i-o face bună sau
a-i face (cuiva)
una bună = a-i provoca cuiva o supărare.
Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o
nostimadă.
A o păţi bună = a avea necaz. (Ir.)
Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice!
Na-ţi-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum!
Na-ţi-o bună că ţi-am dres-o (sau
frânt-o)
, se spune atunci când ai dat de o situaţie dificilă sau inoportună.
2. (Despre mâncăruri si băuturi)
Gustos,
apetisant, ales. ◊ Expr.
Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus:
bun-gust = simţ estetic,
rafinament.
3. Bogat,
abundent,
îmbelsugat.
4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil.
5. Linistit,
tihnit, fără griji; fericit.
Viaţă bună. ◊ (În formule de salut sau de urare)
Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.)
bună-dimineaţa =
zorea.
III. Adj.
1. Potrivit,
apt pentru un anumit scop;
p. ext. care-si îndeplineste bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat)
Bun de tipar (sau
de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacţie sau de alţi beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului.
Bun pentru... =
valabil pentru...
2. (Despre organele corpului sau despre funcţiunile lor) Care funcţionează bine. ◊ Expr.
Bun de gură =
limbut.
Bun de mână =
îndemânatic,
abil.
3. (Despre îmbrăcăminte si încălţăminte) Care nu este uzat;
p. ext. nou, de sărbătoare.
4. De calitate superioară;
p. ext. de preţ,
scump, nou. ♦
Veritabil,
autentic;
pur. ◊ Expr.
A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios.
A o ţine (
una si)
bună = a susţine un lucru cu încăpăţânare.
A sti una si bună = a se încăpăţâna în susţinerea unui punct de vedere.
5. (Despre bani) Care are putere de circulaţie.
IV. Adj.
Înzestrat,
talentat,
priceput;
p. ext. dibaci,
abil,
iscusit.
V. Adj.
1. Folositor,
util;
avantajos,
rentabil. ◊ Expr.
La ce bun? = la ce foloseste? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.)
Favorabil,
prielnic, frumos.
2. (În basme si superstiţii) Prevestitor de bine. ◊ Expr.
A nu-i fi (
de-)
a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău.
VI. Adj.
1. Zdravăn,
puternic,
strasnic. ♦
Considerabil,
mare. ◊ Loc adv.
În bună parte = în măsură importantă.
O bună bucată sau
o bucată bună (
de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.).
2. Întreg,
plin;
deplin;
p. ext. mai mult decât..., si mai bine. ◊ Compuse:
bună-credinţă s.f. =
a) obligaţie de comportare corectă pe care părţile trebuie s-o respecte la încheierea si la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor;
b) convingere a unei persoane că acţionează în temeiul unui drept si conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine;
sinceritate,
onestitate; (loc. adj.) de
bună-credinţă =
sincer,
cinstit.
3. (În expr.)
Într-o bună zi (sau
dimineaţă) = cândva, odată; pe neasteptate.
VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat.
Tată bun. ♦
Văr bun sau
vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.)
Apropiat;
devotat. ♦
Nobil,
ales.
VIII. S.m. si f. (Înv. si pop.)
Bunic,
bunică.
IX. S.n.
1. Ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa, bunăstarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanţă în circulaţia economică.
2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva;
avut,
proprietate,
avere;
bogăţie,
avuţie. ◊
Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum.
3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (
bun corporal) sau dintr-un drept (
bun incorporal). ◊
Bune oficii = intervenţie a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pasnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea.
4. Calitate,
virtute.
5. (Rar)
Rezultat,
rod,
folos.
X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, asa. - Lat.
bonus.Sursă
: DEX'98
(
5653)
- valeriu